Chilia între istorie şi prezent
Am păstrat un articol scris de mine în vara acestui an anume pentru Ziua Marii Uniri şi Ziua Românilor de pretutindeni, dorind ca acesta să trezească interes faţă de pămîntul nostru strămoşesc - sudul Basarabiei. Oraşul-port Chilia este cunoscut fiecărei persoane din spaţiul mioritic, ce-şi cinsteşte istoria. El este asociat, adesea, cu Cetatea Chilia, o fortăreaţă notorie din istoria Ţării Moldovei din sec.XIV-XVI-lea. În prezent, acest edificiu a rămas, însă, doar în memoria românilor, pentru că în Ucraina, statul caruia îi aparţine sudul Basarabiei din 1944, nu se mai pomeneşte de o astfel de cetate. Nici cele mai bune agenţii turistice din statul vecin nu mi-a putut spune, cu certitudine, dacă mai este sau nu o urmă de la acea cetate medievală. Alături de cîţiva camarazi, veniţi îmreună cu mine la odihnă pe malurile Mării Negre, în Primorsk, am hotărît să mergem pe meleagurile bătătorite de greutatea uitării. Tentaţia atingerii istoriei ne-a determinat să parcurgem 25 de km pînă la Chilia. Acolo, am aflat de la localnici că nu există nicio cetate sau că dacă a şi existat acum nu mai este. Am înţeles că a lucrat bine ideologia comunistă pentru a şterge ultimele urme ale istoriei, dar în adîncul inimii ştiam că vom da de cetate.
Datorită unor persoane mai în vîrstă am dedus că vechea cetate se află pe teritoriul unui elevator, aflat în preajma mării. După ce am ajuns acolo, am primit un răspuns nesatisfăcător în ceea ce privea dorinţa noastră de a vedea ce a mai rămas din Cetatea Chlia. Instalaţia care serveşte la ridicarea şi transportarea materialelor grele a devenit proprietate privată. Astfel elevatorul, construit în anii 1938-1944 şi care adăposteşte teritoriul istoric al cetăţii este interzis vizitatorilor şi chiar cercetătorilor din domeniul istoriei. Din fericire, am găsit o soluţie. Am întîlnit un locuitor, a cărui soră locueşte în Republica Moldova şi care ne-a ajutat să pătrundem în interior prin portul Chilia. Singurul lucru ce trebuia să facem este să sărim un gard de cărămidă.
Am tresărit cu toţii la vederea unei singure clopotniţe, ultima rămăşiţa de la rezistenta cetate de pe timpul lui Mircea cel Bătrîn şi Ştefan cel Mare. Oricum, am rămas mulţumiţi că construcţia strămoşilor noştri e încă şubredă şi asta în pofida insistenţei regimului dur din fosta Uniune Sovietică de a distruge tot ce e românesc pe aceste meleaguri. După ce am privit ceva timp cetatea, am atins-o atent, aidoma unei moaşte, ce păstrează după moarte în sine sfinţenie.
Bunul nostru cunoscut ne-a comunicat că este în oraş un muzeu condus de un moldovean, care poate să ne spună mai multe despre cetate. Într-adevăr avea ce să ne zică muzeograful, doar că exponatele sovietice şi antiromâneşti prevalau numeric în muzeu. De la el am aflat că, recent, a fost vizitat de principalul ideolog al Partidului Comuniştilor din Chişinău, Victor Stepaniuc. Cu siguranţă i-a trezit satisfacţie cele văzute. Iar noi, am înghiţit sec şi am promis că dacă venim îi aducem un tricolor şi cîteva exponate româneşti, deoarece e nedrept să fie umbrită perioada de faimă a oraşului Chilia din cele mai străvechi timpuri.
Am scris acest articol, însoţit de o bogată colecţie fotografică cu dorinţa de a atrage atenţia cum ne este permis să vedem monumente notorii ale istoriei noastre şi cît de mult dorim noi să ne păstrăm identitatea noastră etnică şi culturală. Ce s-a făcut la Chişinău din 1991 încoace, ca moldovenii să poată cel puţin vedea ceea ce le-a aparţinut veacuri în şir? De cîte ori au venit pretinşii lideri patrioţi de la noi să vadă ce se găseşte în muzeul oraşului Chilia despre Moldova şi România? De ce se vorbeşte într-un stat vecin tendenţios despre sudul Basarabia ca parte componentă a Ţării Moldovei şi, ulterior a României Mari?.. Cred că răspunsurile la aceste întrebări se vor lăsa mult aşteptate, deoarece ne interesăm mult prea rar despre istoria noastră…
Fotoreportaj realizat de Florea Arteom şi Ion Bargan:
Mai multe imagini găsiţi pe flickr!
January 28th, 2008 at 3:30 pm
Da Ioane istoria ne-a fost vitrega si am pierdut multe,datorita tovarasilor comunisti rusi si ucraineni,asta e realitatea si trebue sa mentinem macar ceea ce ne-a ramas,identitatea nationala!Si micul teritoriu.
January 28th, 2008 at 3:44 pm
Foarte interesant articol. Citeodata cind te duci in Ukraina lumea se mai crede inca in timpul URSS se simte bine frigul dinspre Russia asa sensatie am avut eu cind am fost la Odessa. Mi-au placut fotografiile mai ales cea Chilia port drujby unde este aratata harta Romaniei si cea a Ukrainei bizar dar Moldova este in componenta Ukrainei. Se pare ca Stepaniuk nu a vazut asta sau sa facut ca nu vede.
January 29th, 2008 at 3:49 pm
Mă bucur că am găsit pe agentia de presă a tuturor românilor o ştire bună - românii din or.Ismail au sărbătorit la 1 decembrie 2007 Ziua Românilor de pretutindeni, în premieră.
Ştire o găsiţi aici - http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=26609&Itemid=1
January 30th, 2008 at 3:46 pm
As adauga cateva date interesante referitoare la Chilia si sudul Basarabiei in general. Numele de Chilia nu vine, cum ar fi de asteptat, de la sistemul monahal ortodox, ci de la eroul antichitatii grecesti Achile. Insula Serpilor (Leuce sau Leucos; Insula Alba) era considerata locul lui de nastere. In antichitate insula era cu mult mai mare; intre timp a fost micsorata de valuri si eroziune pana la nivelul ei de azi de 17 hectare. Templul lui Achile se crede ca este acoperit de apele marii Negre acum. Cetatea Chilia se numea Achilea in primul mileniu, dar locul ei s-a schimbat de cateva ori.
Cum se stie Insula Serpilor si o parte din delta au fost acaparate de Rusia tarziu dupa al doilea razboi mondial, in 1953. “Formele ” facute cu acest prilej au constat dintr-o semnatura pe o cerere a lui Stalin, din partea Romaniei semnand…un adjunct de ministru!
Evident ca acapararea acestei insule si a Deltei “ucrainiene” sunt lipsite de valabilitate juridica, dar Romania nu a putut actiona Ucraina decat pe cale juridica. Desi pana acum in acest proces curtea internationala de la Haga a dat castig de cauza Romaniei, nu se intrevede posibilitatea de a recupera aceste teritorii. Totusi nu se stie ce se va intampla cand si Ucraina va incerca sa adere la EEU.
January 31st, 2008 at 5:24 pm
În România nu se mai vorbeşte absolut deloc de cele 3 judeţe luate de ucrainieini. De când s-a semnat acel tratat ruşinos de la sfârşitul anilor 90, opinia publică românească a închis de tot gura. Trist…
February 4th, 2008 at 7:22 pm
Am plasat articolul respectiv la secţiunea “Cel mai bun articol de blog” de la festivalul blogului moldovenesc - http://www.blogovat.blogosfera.md.
Este un articol pentru care am jertfit o zi de odihna si am cutreierat spatii cunoscute doar din manualul de istorie. Fotoreportajul completeaza mesajul articolului.
Sper să fie apreciat la justa valoare!
February 5th, 2008 at 3:17 pm
Cu adevarat e trist caci nimic mai grav nu poate fi decat ignoranta.E adevarat ca sud Basarabiei merita o atantie deosebita dar nu se va bucura de aceasta atentie atata timp cat vom fi supusi presiunii rusesti.Partea ucraineana se comporta in aceiasi cheie ca si rusii chiar poate si mai hain dar sa speram ca timpurile se vor schimba si vom putea sa dam lucrurilor o alta interpretare cu adevarat a d e v a r a t a.
March 2nd, 2008 at 12:25 am
[…] înregistrat o postare la categoria cel mai bun articol, cel despre călătoria mea în oraşul Chilia din sudul Basarabiei, iar la WebTop am înregistrat blogul http://www.ionbargan.md la categoria pagini […]
April 1st, 2010 at 10:29 am
Salut Ion. Pun si aici ultimul meu comentariu la acest articol, pe care l-am facut pe blogul cimislienilor. Se pare ca nu l-ai vazut acolo, deci il pun si aici. Astept o reactie
Revin cu o completare la ce scrii tu in articol.
Se pare ca din cetate a ramas totusi mai mult decat spui tu. E vorba de cel mai vechi monument al orasului, biserica Sf.Nicolae, care este azi semi-ingropata si se afla in stare f.buna. Ea e ctitoria domnului Moldovei Vasile Lupu, conform pisaniei, care am inteles ca inca se poate vedea la fata locului (1647). Istoricii insa (N.Iorga de ex.) spun ca atunci a fost doar refacuta/reconstruita vechea biserica a cetatii, ridicata de Stefan cel Mare cu un arhitect italian in anul 1482, cu doar 2 ani inainte de cucerirea cetatii de catre turci.
Ar fi interesant de aflat si alte informatii, deocamdata pun aici un link cu localizarea precisa a bisericii:
http://wikimapia.org/7878118/ro/Biserica-Sf-Nicolae
Si te-as ruga cand ai timp, sa marchezi si tu acolo pe wikimapia, locul unde spui ca se afla cetatea si clopotnita vazuta de tine !
Merci