Ion Bargan

Astăzi, împreună cu prieteni şi colegi de partid l-am petrecut pe ultimul drum pe patriotul Andrei Vartic. Acest Om merită să fie numit patriot pentru că a ţinut cont de rădăcinile neamului nostru (dacii) şi a luptat pe mai multe fronturi concomitent pentru a schimba în bine societatea (informatică, literatură, publicistică). Ulimul drum al său a fost oarecum sugestiv - Biserica Sf. Teodora de la Sihla, str. Bucureşti, str. Vasile Alecsandri, Cimitirul Central Ortodox.

Ne părăsesc părinţii acestui stat

Am simţit fiorii generaţiei anilor 90′. S-a adunat astăzi multă lume bună, părinţii statului nostru. Poate nu voi uita niciodată momentul în care o doamnă care a vândut în dimineaţa zilei flori, când a aflat că sunt pentru răposatul Andrei Vartic, a dat câteva flori de la ea. Mai târziu, a venit să aducă ultimele 4 flori. Cu lacrimi în ochi şi mâinele tremurânde le-a aşezat lângă Omul de cultură Andrei Vartic. A fost un moment foarte sensibil. Am simţit că după pierderea lui Grigore Vieru şi a lui Andrei Vartic ne părăsesc părinţii acestui stat.

L-am cunoscut pe Andrei Vartic prin articolele sale din cotidianul Timpul, iar ultimul său editorial “Războiul civil din al treilea mandat” poate fi considerat drept un testament. A murit până a afla dacă vom avea preşedinte bolşevic sau alegeri anticipate. Victoria opoziţiei de ieri este dedicată lui Andrei Vartic, aşa cum a spus astăzi la cimitir Ion Hadârcă. Cauza sa trebuie continuată şi realizată.

“Războiul civil din al treilea mandat” de Andrei Vartic

(Ziarul Timpul, 19 mai 2009)

“Al treilea mandat al dictatorului, dacă va fi să fie, va fi şi cel mai sângeros. Exemplificăm numai prin pildele evoluţiei carierei lui de preşedinte al RM. Imediat după ce şi-a luat la hurtă funcţia în 2001, marele Grigore Vieru i-a spus lui Voronin public, am spune cu dragoste: „Domnule Preşedinte, nu vă atingeţi de Limba Noastră cea Română, de Istoria Românilor, refaceţi economia, europenizaţi viaţa oamenilor şi eu voi fi de partea domniei voastre”.

Ce a făcut Voronin? La sfat bun a răspuns cu o ură de inimaginat. A declarat război Ţării Mamă şi Limbii Române; a produs un dicţionar ruşinos şi oribil „moldovenesc-român”; a pus în fruntea guvernelor şi a ministerelor financiar-economice oameni agramaţi şi pustii, buni doar de contabili la mici firme prin Edineţ şi Başcalia; a dat afară mii de profesionişti şi i-a înlocuit cu „juju căţei tărcaţi”; s-a războit bestial cu strada. Atunci a adus în poliţie bătăuşi de meserie - ei băteau ca-n vite şi-n bătrânii represaţi, care ieşeau la mitinguri. Şi niciunul dintre ei nu a suferit măcar o dată pentru aceste grave încălcări ale drepturilor omului.

La finele verii anului 2004, dictatorul a devenit atât de agresiv, încât a organizat un adevărat măcel la „Teleradio” contra duhului însuşi al presei libere. Greva jurnaliştilor de la principala instituţie media publică s-a transformat atunci în cel mai feroce război al lui Voronin de la sfârşitul primului mandat. Vestiţi jurnalişti au fost agresaţi fără milă, mulţi susţinători ai jurnaliştilor (inclusiv câteva doamne) au fost bătuţi până le-au fracturat mâinile şi picioarele. Dictatorul, care mai e şi laş, a fugit atunci peste hotare „la odihnă bine meritată”, provocând împreună cu prietenul său Smirnov şi un măcel contra liceelor româneşti din Transnistria. În timp ce la Tiraspol, Grigoriopol şi Tighina erau terorizaţi copii, părinţi şi pedagogi, dictatorul, pe rol de preşedinte al RM, nu a suflat un cuvinţel în apărarea lor.

În aceste condiţii de război cu toţi şi cu toate, cu multiple jertfe, dictatorul a terminat primul mandat şi - zâmbind mieros, dar ca un mancurt nemilos - şi-a ales cu ajutorul trădătorilor din 4 aprilie 2005 un al doilea mandat. Acesta, cum se ştie, a fost şi mai cumplit şi, tot la sfârşit, a culminat cu măcelul din 6-8 aprilie 2009, când, la fel ca şi Hitler, a ordonat distrugerea principalelor edificii ale statului, prin provocatorii săi, pentru a scăpa de opoziţie şi societatea civilă. Au suferit, însă, sute de tineri nevinovaţi, care au fost maltrataţi (unii până ce au murit).

Nu mai dăm alte detalii. Evoluţia politică a acestui om rău a mers din rău spre mai rău, culmile răutăţilor manifestându-se, cum bine se vede, la sfârşitul mandatelor lui. Ce ne aşteaptă, aşadar, în al treilea mandat al său, dacă va fi să fie? Va fi mult mai rău: asasinarea morală a intelectualităţii; sărăcie cumplită; război total cu opoziţia politică (vedeţi ce mizerii a spus public despre domnii Chirtoacă, Filat, Urecheanu) şi, în final - război civil sângeros cu propriul popor. Iată de ce acest rău trebuie scos de la putere anume acum. Iată de ce al treilea mandat al lui Voronin trebuie, cu orice preţ, tăiat din rădăcină, iar dictatorul - trimis „la odihna pe care o merită”, după faptele sale.

Etichete: andrei vartic, timpul

This entry was posted on Friday, June 5th, 2009 at 3:00 pm and is filed under Naţional, Reflecţii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.