Ion Bargan

Prin acest articol doresc să mulţumesc instituţiilor media care au venit la vernisajul expoziţiei “ÎN MEMORIA DEPORTĂRILOR”. Prin intermediul jurnaliştilor prezentarea de fotografii poate fi văzută de cetăţenii din întreaga republică şi chiar de cei aflaţi peste hotare.

Jurnal TV: Pe urmele deportaţilor

Reporter: Aliona Soltan / Marina Vatav

Ziarul de Gardă: Anul 1949: 60 de fotografii peste 60 de ani

În cadrul unui program de liderism politic, organizat de IDIS Viitorul, trei tineri, Ion Bargan, Gloria Jigău şi Sergiu Guşanu, au iniţiat  organizarea unei expoziţii de fotografii «În memoria deportaţilor». Cele peste 60 de fotografii expuse în incinta Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală readuc în actualitate tragediile ocupaţiei sovietice în Basarabia de după 1940.

Galeria de fotografii reprezintă oameni şi destine surprinşi în străinătăţile Siberiei şi Kazahstanului. Printre eroii din fotografii se regăsesc copii, care acum au ajuns să fie cei mai aprigi luptători pentru drepturile deportaţilor. După cum susţin cei trei organizatori, imaginile au fost colectate timp de jumătate de an de la familiile care au fost deportate, multe dintre fotografii fiind restaurate. În 2009, se împlinesc 60 de ani de la cel  de-al doilea val al deportărilor sovietice, înregistrat în 1949. Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 10—24 iunie.

Info-Prim-Neo: Tinerii povestesc în fotografii despre speranţele spulberate a mii de persoane deportate în anii 40

2009-06-11/09:36 O expoziţie de fotografii în memoria deportărilor din anii 40 a fost vernisată miercuri, 10 iunie, la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău. Lucrările au fost selectate de trei absolvenţi ai Şcolii de liderism politic a Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative sociale (IDIS) „Viitorul”, transmite Info-Prim Neo.

„Amintirea persoanelor care au fost deportate nu este uitată. Ceea ce au făcut ei ne interesează şi suntem generaţia care ne bucurăm de faptul că foştii deportaţi mai sunt în viaţă, putem afla prin ce orori au trecut ei ce probleme au întâmpinat”, a spus la vernisaj Ion Bargan, unul din cei trei absolvenţi.

„Speranţele a mii de persoane au fost spulberate, aceştia fiind înjosiţi, forţaţi să plece în Siberii de gheaţă. Ceea ce a încercat să facă regimul comunist de ocupaţie de atunci a fost să şteargă memoria acestor oameni, să nu să se ştie că în Moldova au fost oameni de ştiinţă, cu carte, oameni care au putut în sudoarea frunţii să adune bunuri”, a mai spus Ion Bargan.

„Curând se împlinesc 68 de ani de la deportările din 1941, când peste 20 de mii de persoane au fost ridicate de la casele lor. Pe 6 iulie se împlinesc 60 de ani de la cel de-al doilea val de deportări, când numărul celor deportaţi a fost de peste 40 de mii. Este foarte important ca generaţiile viitoare să nu uite aceste momente tragice, care le-a marcat viaţa buneilor lor”, a spus Gloria Jigău, liderul grupului de iniţiativă.

Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici, a fost deportată în pustiurile Kazahstanului la 13 iunie 1941, împreună cu părinţii şi buneii.
„Când am încercat să ne întoarcem acasă nu am fost primiţi, am fost numiţi duşmani ai poporului. Aşa ne numesc şi până în ziua de azi şi nu ni s-a întors nimic din ce ni s-a luat. Legile adoptate de regimul comunist nu sunt în folosul nimănui”, a spus Valentina Sturza.

„Am trecut prin foamete, înjosiri, frig. Trăiam într-o baracă din stuf, unde mergeau şerpii peste noi. Eram persecutaţi, nu ne dădeau voie să ne ducem să luăm apă de la singură fântână arteziană care exista acolo. Luam apă din râpă, unde kazahii îşi spălau rufele, copii se scăldau şi unde umblau măgarii”, îşi aminteşte Valentina Sturza.

Expoziţia de fotografii „În memoria deportărilor” este produsul stagiului final al şcolii de liderism politic a IDIS „Viitorul”. Timp de zece luni, un grup de douăzeci de tineri, selectaţi în urma unui apel deschis, au fost instruiţi de către experţi naţionali şi internaţionali în domeniul politic, administrativ, comunicare. Participanţii au învăţat cum să conceapă şi să implementeze campanii sociale.

Flux: La 6 iulie se împlinesc 60 de ani de la cel de-al doilea val de deportări

Expoziţia cu genericul „În memoria deportărilor”, vernisată miercuri, 10 iunie, la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, a fost organizată cu prilejul împlinirii la 6 iulie a 60 de ani de la cel de-al doilea val de deportări. Primul val a avut loc la 12-13 iunie 1941. Expoziţia poate fi vizitată până la 24 iunie.

57 de deportaţi basarabeni într-un mormânt comun din Vdovino, Novosibirsc

Vernisajul a fost unul inedit prin faptul că a inclus şi un spot video, un scurt film documentar, pe lângă numeroase fotografii şi imagini documentare din perioada deportărilor, cărţi de memorii scrise de supravieţuitorii acestui calvar, mărturii ale câtorva din supravieţuitori, prezenţi la eveniment. Spotul a fost plasat pe Internet, preluat pe diferite site-uri şi blog-uri, inclusiv ale tinerilor basarabeni aflaţi la studii peste hotare, încercându-se astfel o mediatizare cât mai amplă a problemei deportărilor.

Spotul cuprinde imagini şi foto în format electronic, cu femei, copii şi bătrâni – familii întregi strămutate de la baştină şi deportate în Siberia – o mărturie documentară dramatică, zguduitoare şi răscolitoare. În una din imagini este prezentată crucea instalată pe mormântul comun din satul Vdovino, regiunea Novosibirsc, unde au fost înmormântaţi 57 de deportaţi basarabeni, morţi de frig şi de foame. Spotul documentar include mărturia Feodosiei Cozmin, autoarea cărţii „Poveste amară” (Chişinău, 1992) care la 6 iulie 1949, când avea doar 10 ani, a fost deportată în Blagovescensk, regiunea Amur.

„Taci şi munceşte. Noi nu suntem oameni liberi. Nu avem cui ne plânge”, îi spunea fetiţei mama ei

Totodată, în cadrul expoziţiei a fost prezentată istoria Eufrosinia Kersnovskaia, descendenta unei familii de nobili din Basarabia, care a trăit 19 ani în Siberia, fiind deportată de sovietici. Anul trecut, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea ei, în Republica Moldova a fost organizată o expoziţie itinerantă, care a inclus câteva oraşe. A fost deportată la 13 iunie 1941 şi a trecut prin chinurile cumplitului transport pe ruta Floreşti-Tomsk. A lăsat mai multe memorii, care au fost comparate, după dimensiuni şi importanţa lor, cu „Arhipelagul Gulag” al scriitorului disident rus Alexandr Soljeniţin. În total, memoriile Eufrosiniei Kersnovskaia cuprind 6 volume, cu 1 888 de pagini şi 700 desene color.

O parte din fotografiile expuse sunt din arhiva familiei Valentinei Sturza, preşedinta Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici. D-na Valentina care a fost deportată şi în 1941, şi în 1949. „Am fost duşi, din închisoare, în închisoare, înapoi în Kazahstan. În această foto, sunt alături de mama şi de fiica născută acolo, cu sora mamei şi fiica ei. În altă foto sunt 4 surori care au fost deportate, una din ele este mama mea”, a spus Valentina Sturza. „Pentru noi zilele de comemorare sunt zile negre, de doliu. În sufletul nostru au rămas aceste zile pentru viaţa întreagă. Într-atâta am suferit”, a adăugat ea.

„Dacă dorim cu adevărat să reparăm erorile trecutului şi să privim cu ochi europeni spre viitor”

Expoziţia a fost concepută în cadrul programului de liderism politic al Institutului de Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” şi realizată de 3 tineri. Directorul executiv al IDIS Viitorul, Igor Munteanu, a spus că iniţiativa tinerilor este una salutară. „Avem o responsabilitate uriaşă faţă de cei care au fost deportaţi şi faţă de cei care au supravieţuit ororilor din trecut. În acest moment, argumentul lor contează foarte mult dacă dorim cu adevărat să reparăm erorile trecutului şi să privim cu ochi europeni spre viitor. În acest moment, argumentul moral este mult mai important. Nu există în Republica Moldova familie care să nu fi simţit ce a însemnat această măcinare de suflete şi destine. Nu e doar o comemorare. Eu aş spune că e o reculegere. Apropiindu-ne de memoria celor care mai sunt în viaţă, nu facem doar un gest banal de comemorare, ci încercăm să aflăm de ce rădăcinile, fundamentul regimului sovietic a fost unul criminal”, a spus Igor Munteanu. În opinia sa, memoria deportărilor trebuie să ne determine paşii viitori. „Nimeni nu este absolvit de vina sprijinirii unui regim similar. Clasa politică din Republica Moldova poate fi reabilitată în ochii populaţiei atunci când va înţelege şi va exprima exact această responsabilitate colectivă faţă de ororile din trecut. Victimele acestui genocid nu au simţit efectele benefice, au fost cazuri excepţionale în care şi-au putut recăpăta proprietăţile sau au putut obţine reabilitare juridică. Nu doar legiuitorii ci tot sistemul autorităţilor publice trebuie să fie implicat, aşa cum s-a făcut în Ucraina în problema Holodomorului, ca cea mai gravă crimă din istoria poporului ucrainean”, a mai spus Igor Munteanu.

La rândul lor, tinerii au declarat că proiectul vine să păstreze vie amintirea cetăţenilor faţă de deportările din perioada sovietică.

Reporter: Ecaterina DELEU

Pentru cei interesaţi în vizionarea imaginilor prezentate în expoziţie propun să accesaţi următoarea adresă - www.flickr.com/deportari

Etichete: deportari, expoziţie, presă, siberia

This entry was posted on Friday, June 12th, 2009 at 1:52 am and is filed under Mass-Media, Naţional. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.